Nebun de Alb de Adrian Păunescu și Emeric Imre

Într-o zi o prietenă mi-a trimis o poză cu o postare pe pagina de Facebook a cantautorului român Emeric Imre.

Ce crezi că era?

Păi oricine se ocupă de acea pagină, a împărțit vlog-ul meu la versurile ironice Nebunul de Alb.

Am rămas mască.

M.A.S.C.Ă!

Și-am jurat că-i voi întoarce favoarea.

Și nu numai pentru că mi-a făcut o mare bucurie, dar pentru că titlul la poezia mea umoristică este inspirat la titlul cântecului lui cel mai de succes. Zic eu.

Iubesc cântecul acela. Îl iubesc pur și simplu.

Mai bine zis, iubesc versurile scrise de Adrian Păunescu interpretate de Emeric Imre.

N-ai cum să nu le iubești.

Sunt pline de candoare și ... infinită poezie.

Te pierzi în ele.

Versurile la Nebun de Alb spun o poveste teribilă. Mi se face pielea de găină când le ascult.

Îmi imaginez situația...

Am înțeles că s-a scris o carte bazată pe aceste versuri?

Sau aceste versuri sunt inspirate la carte?

Nu știu, dar o să mă informez. Poate mă-nșel sau confund apele.

Așadar, nu este o favoare, dar o datorie și un semn de apreciere profundă.

Un artist cu o infinită sensibilitate...

Păcat că nu este promovat așa cum se cuvine.

Dar, după cum știu bine, acești artiști au o viață grea.

Ca mulți alții despre care vorbesc, mă identific cu situația lui.

Trist.

Te rog dă și tu un ”like” la pagina la pagina cantautorului nostalgic Emeric Imre. Dacă te lasă inima, evident.
Orice ”Îmi place” ridică moralul fiecărui om. Mai ales al unui artist care muncește cinstit și nu se dezbracă ca să atragă atenția.

Pe tine te costă 1 secundă și oricum apeși pe îmi place non-stop. Nu?
Ori ești acel tip de om care nu ar face asta niciodată?
Sper că împarți dragostea mereu iar like-urile sunt un mod gratuit de a împărți dragostea.

Iată așadar Emeric Imre și Adrian Păunescu - Baladă pentru Suflete Rănite

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna

De când mă simt tot mai bogat de tine

Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,

Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe

În care nici n-aş spune cum te cheamă,

Pătrate negre şi pătrate albe

Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi uite n-are cine să ne-ajute

Abia-şi mai ţine lumea ale sale

Şi-ntr-un perete alb de muze mute

Nebunii negri caută o cale.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru-o veşnicie.

Prin gări descreierate accidente,

Mărfare triste vin în miezul verii,

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente

Ca să te apropii şi ca să te sperii.

Jur împrejur privelişti aberante:

Copii fragili ducând părinţi în spate,

Bătrâni cu sânii gri de os pe pante

Şi albastroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul

În fiecare margine a firii,

În podul palmei dacă iau nisipul

Simt un inel jucându-se de-a mirii.

I-aud prin bătălii din vreme-n vreme,

Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,

Iubita mea cu foarte mari probleme,

Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece

Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate

Că tu, de la etajul treisprezece,

Voiai să te arunci să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade

Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,

Că nu-s în joc abstractele rocade,

Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă

Aşa ai fost şi apăreai senină,

Dar cel care-a ştiut să te deschidă

Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

De te lucram sârguincios cu dalta,

De te făceam din carnea mea, iubito,

Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,

Pe care la căldura am trezit-o.

Lăsând ambiţiile de o parte,

Ne aruncăm în marea nemiloasă

Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,

Ne facem din sudoare, sfânta casă.

Pe urma vin ceilalţi să ne-o distrugă

Şi ochii tăi mă caută întruna

Şi eu înalţ nefericita rugă

Purtând pe tâmple soarele şi luna.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veșnicie.

***

Ești om cu suflet mare și vrei să mă sprijini?
Vizitează și tu paginile mele și dă și tu like-uri, share-uri pe unde apuci. Orice inițiativă este apreciată, oricât de mică. Numai să fie pozitivă.
Și dacă apreciezi cărțile mele, de ce să nu lași o recenzie, un comentariu sau orice te lasă inima?