Mama de George Coșbuc

Întotdeauna am iubit poeziile despre mame, căci poeții români sunt maeștri în a le compune.
Când eram mică am învățat multe dintre ele, însă când am plecat peste hotare, „Mama” de George Coșbuc a fost poezia mea de suflet.


În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară - 
Acolo, mamă, te zăresc 
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme. 
Clipeşte-abia din când în când 
Cu stingerea-n bătaie, 
Lumini cu umbre-amestecând 
Prin colţuri de odaie. 

Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine. 
Un basm cu pajuri şi cu zmei 
Începe-acum o fată, 
Tu taci ş-asculţi povestea ei 
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă. 
Scapi fusul jos; nimic nu zici 
Când fusul se desfiră... 
Te uiţi la el şi nu-l ridici, 
Şi fetele se miră.

„...O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!”
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti -
— „Ce vezi?” întreab-o fată.

— „Nimic... Mi s-a părut aşa!”
Şi jalea te răpune, 
Şi fiecare vorbă-a ta 
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire: 

— „Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire... 
Mai ştiu şi eu la ce gândeam? 
Aveţi şi voi un frate... 
Mi s-a părut c-aud la geam 
Cu degetul cum bate.


Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!


Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat -
Tu, inimă pustie, 
Stai tot la vatră-ncet plângând: 

„E dus şi nu mai vine!”
Ş-adormi târziu cu mine-n gând 
Ca să visezi de mine!



Mama, când face copiii, știe că la un moment dat ei vor pleca.
Și suferă biata de ea, suferă în fiecare zi așteptând în tăcere.
Dar nici copilului nu-i este mai bine căci gândul i se întoarce mereu la ea, mama, femeia ce l-a purtat în pântece, i-a dat să sugă și i-a șters lacrimile.
Le este greu amândurora, dar în ziua de azi banul... banul are întâietatea în sufletul multor oameni.
Mamele aparțin trecutului.
„A fost și nu mai este.”

Eu zic așa, de ai o mamă, n-o pune deoparte ca pe-o icoană. Mama-i un suflet care sângerează mereu pentru tine.
Cinstește-o acum.
Viziteaz-o când poți... marea... marea poate aștepta, dar mamelor le scapă timpul printre degete.
Asta este valabil și pentru tați, evident.

Mai multe despre mama și 8 martie aici:
Mama de George Coșbuc-blog post de Cristina G.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Visurile Devin Realitate

Follow by Email

Sprijină-mă pe Goodreads

Cristina G.
Half my Age Plus Seven: A Sinful Confession Half my Age Plus Seven: A Sinful Confession
reviews: 6
ratings: 11 (avg rating 4.82)

Oranges at Christmas in a communist country Oranges at Christmas in a communist country
reviews: 1
ratings: 8 (avg rating 5.00)

Ten Years in Italy, Three Weeks a Human: A Memoir Ten Years in Italy, Three Weeks a Human: A Memoir
reviews: 3
ratings: 13 (avg rating 5.00)

iLive: Stories From the Prison Called Life iLive: Stories From the Prison Called Life
reviews: 1
ratings: 4 (avg rating 5.00)

Exclusiv pentru oameni cu suflet

Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *