Și dacă tot am făcut public un mesaj privat din partea unei cititoare cu un suflet minunat (după ce am cerut permisiunea, evident), am zis că n-ar fi rău să-ți fac cunoscută și o opinie despre ADA, primul meu roman de dragoste în limba română.
Acestei cititoare nu-mi amintesc să-i fi cerut permisiunea de a publica pe bloguri ceea ce a scris în unele comentarii pe peretele public.
Nu are să se supere, sunt sigură, deoarece pe pagina mea personală de Facebook aceste comentarii sunt vizibile.
ADA, cum am menționat mai înainte, este primul meu roman de dragoste scris în limba română.
Nu este prima carte, doar primul roman.
Înainte de asta am publicat vreo 14 cărți de rețete și vreo 4 de auto-ajutor în limba mea maternă.
În spatele cărții se găsește o istorie destul de curioasă, aș zice eu.
În mintea mea, înainte de a o pune în scris, povestea asta era comică și scurtă. Mă gândeam să bag ceva vampiri... dar la mișto așa.
Nu, nu în stilul Twilight, nu. Mai degrabă o parodie așa... ar fi trebuit să fie.
Intenționam s-o public de Halloween (anul trecut - 2018).
Însă... vai, numai o parodie scurtă nu a ieșit.
Băi... câte lacrimi am vărsat scriind povestea Adei... nici nu-ți închipui.
Am smiorcăit, bocit, plâns cu hohote și umplut de muci, de la prima pagină până la ultima.
Parcă ar fi fost o poveste adevărată, scrisă din memorie.
Cred că protagonista mea cu părul de foc a existat în realitate, și spiritul ei a pus stăpânire pe mine, căci, îți jur, am scris aproape fără pauză vreme de 6 zile.
N-am putut să dorm, să mănânc, să las laptopul din brațe până când nu am ajuns la ultima pagină.
Numai atunci m-am oprit și m-am uitat în jur de parcă nu aș recunoscut casa în care locuiam.
Eu zic că am fost posedată... până la ultimul capitol.
Ăla mi-a dat de cap îngrozitor.
Dacă până atunci orice frază scrisă părea perfectă, în ultimul capitol nimic, dar nimic nu se potrivea.
L-am scris de vreo 10 ori. Poate chiar de mai multe ori. Trei zile mi-am muncit creierii și apoi... Eureka!
Despre povestea din spatele poveștii am scris pe mai multe bloguri, inclusiv pe blogul dedicat, căci mult m-a mai impresionat procesul de creație.
Dacă ești fan romane de dragoste, eu zic să citești ce-am scris despre roman, înainte de ADA:
De unde faci rost de ADA?
Se găsește peste tot în mediul online, în ambele versiuni: de hârtie și electronice.
Uite, de exemplu, pe Google (click) în format electronic.
Și uite că-n loc să public părerea cititoarei, am scris părerea mea.
Scuze.
Dar nu degeaba sunt blogger.
Uite un fragment din părere aici:
„Am citit Ada, e o carte fantastic de frumoasa, te tine cu sufletul la gura, am citit-o pe nerasuflate, practic nu am putut sa o las jos pana nu am terminat-o!...”
Tu... tu știi că exact cred și eu despre povestea asta?
„Normal”, gândești tu, „doar tu ai scris-o. Doar n-ai fi nebună să zici că-i vai de capul ei carte.”
Însă eu îți mărturisesc că am scris multe cărți, dar nu gândesc la fel de măreț despre toate.
Îmi plac, că altfel nu le-aș fi publicat, dar unele chiar te ung pe suflet.
Cum este ADA și iLive (în engleză).
Și ca să vezi că-s om cinstit, îți confesez că mă rușinez profund de faptul că ADA nu a fost corectată profesional și bănuiesc că are greșeli de ortografie, gramatică etc.
Mea culpa.
Sper să nu te deranjeze prea tare.
Mulțumesc din suflet tuturor cititorilor care iubesc poveștile mele și găsesc timp să-mi facă cunoscută părerea lor.
Acest lucru înseamnă enorm pentru enorm.
Adâncă plecăciune și eternă gratitudine!
Te-am făcut să reflectezi, sau ți-am stârnit un zâmbet?
Un Like la pagina Facebook este echivalent cu „Mulțumesc”.
Acestei cititoare nu-mi amintesc să-i fi cerut permisiunea de a publica pe bloguri ceea ce a scris în unele comentarii pe peretele public.
Nu are să se supere, sunt sigură, deoarece pe pagina mea personală de Facebook aceste comentarii sunt vizibile.
ADA, cum am menționat mai înainte, este primul meu roman de dragoste scris în limba română.
Nu este prima carte, doar primul roman.
Înainte de asta am publicat vreo 14 cărți de rețete și vreo 4 de auto-ajutor în limba mea maternă.
În spatele cărții se găsește o istorie destul de curioasă, aș zice eu.
În mintea mea, înainte de a o pune în scris, povestea asta era comică și scurtă. Mă gândeam să bag ceva vampiri... dar la mișto așa.
Nu, nu în stilul Twilight, nu. Mai degrabă o parodie așa... ar fi trebuit să fie.
Intenționam s-o public de Halloween (anul trecut - 2018).
Însă... vai, numai o parodie scurtă nu a ieșit.
Băi... câte lacrimi am vărsat scriind povestea Adei... nici nu-ți închipui.
Am smiorcăit, bocit, plâns cu hohote și umplut de muci, de la prima pagină până la ultima.
Parcă ar fi fost o poveste adevărată, scrisă din memorie.
Cred că protagonista mea cu părul de foc a existat în realitate, și spiritul ei a pus stăpânire pe mine, căci, îți jur, am scris aproape fără pauză vreme de 6 zile.
N-am putut să dorm, să mănânc, să las laptopul din brațe până când nu am ajuns la ultima pagină.
Numai atunci m-am oprit și m-am uitat în jur de parcă nu aș recunoscut casa în care locuiam.
Eu zic că am fost posedată... până la ultimul capitol.
Ăla mi-a dat de cap îngrozitor.
Dacă până atunci orice frază scrisă părea perfectă, în ultimul capitol nimic, dar nimic nu se potrivea.
L-am scris de vreo 10 ori. Poate chiar de mai multe ori. Trei zile mi-am muncit creierii și apoi... Eureka!
Despre povestea din spatele poveștii am scris pe mai multe bloguri, inclusiv pe blogul dedicat, căci mult m-a mai impresionat procesul de creație.
Dacă ești fan romane de dragoste, eu zic să citești ce-am scris despre roman, înainte de ADA:
- https://scriitorcristinag.blogspot.com
- https://adabycristinag.blogspot.com
- https://cartidecristinag.blogspot.com
- https://frumusetesisuflet.blogspot.com
De unde faci rost de ADA?
Se găsește peste tot în mediul online, în ambele versiuni: de hârtie și electronice.
Uite, de exemplu, pe Google (click) în format electronic.
Și uite că-n loc să public părerea cititoarei, am scris părerea mea.
Scuze.
Dar nu degeaba sunt blogger.
Uite un fragment din părere aici:
„Am citit Ada, e o carte fantastic de frumoasa, te tine cu sufletul la gura, am citit-o pe nerasuflate, practic nu am putut sa o las jos pana nu am terminat-o!...”
Tu... tu știi că exact cred și eu despre povestea asta?
„Normal”, gândești tu, „doar tu ai scris-o. Doar n-ai fi nebună să zici că-i vai de capul ei carte.”
Însă eu îți mărturisesc că am scris multe cărți, dar nu gândesc la fel de măreț despre toate.
Îmi plac, că altfel nu le-aș fi publicat, dar unele chiar te ung pe suflet.
Cum este ADA și iLive (în engleză).
Și ca să vezi că-s om cinstit, îți confesez că mă rușinez profund de faptul că ADA nu a fost corectată profesional și bănuiesc că are greșeli de ortografie, gramatică etc.
Mea culpa.
Sper să nu te deranjeze prea tare.
Mulțumesc din suflet tuturor cititorilor care iubesc poveștile mele și găsesc timp să-mi facă cunoscută părerea lor.
Acest lucru înseamnă enorm pentru enorm.
Adâncă plecăciune și eternă gratitudine!
Un Like la pagina Facebook este echivalent cu „Mulțumesc”.
De ești mulțumit și te simți generos, un comentariu ar fi foarte apreciat.
Dacă vrei să citești despre proiectul meu de suflet, ONG-ul Iubiți bătrânii, apasă aici.
Dacă vrei să citești despre proiectul meu de suflet, ONG-ul Iubiți bătrânii, apasă aici.
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu