Pentru că meriti

— Știai că sunt scriitor? 

Să nu-mi spui că de 8 Martie sărbătorești ziua mamei în loc de ziua femeii. 
Știu că așa era pe vremea comuniștilor, dar acele vremuri s-au dus. 
Bine, e greu să pierzi sau să schimbi un obicei format cu mulți ani în urmă așa că... înțeleg. 
Asta e, mamele au dreptul să fie celebrate în orice moment, nu mă plâng. 

— Dar femeile care nu au copii, când au și ele o zi a lor? 

În orice caz, cum am scris pe alte blog-uri, 8 Martie este Ziua Internațională a Femeii! 

Sper că ești tratată ca o regină azi măcar. 
Sper să primești o floare și poate un cadou ori o mică atenție. Diamant să fie. 

Dacă nimeni nu-ți dă nimic, de ce să nu o faci tu? 
— Ai nevoie de o carte de rețete culinare de post poate? 
Nimic mai simplu. 
Toate cărțile mele în hârtie (paperback) au prețul de producător. Adică, se plătește doar imprimarea. 
Este un moment istoric pentru că niciodată un autor nu a oferit toate cărțile odată la cel mai mic preț posibil. 

Te sfătuiesc să profiți de azi până pe 18 Martie. Inițial am zi 11, dar le mai țin până toți vor reuși să le cumpere. 
Știu că e greu cu banii. 
Te asigur că eu nu câștig nimic la ele. O fac numai pentru cititorii mei. 

Dacă nu-ți permiți să cumperi, crede-mă că te-nțeleg mai bine ca oricine, am un cadou complet Gratuit dacă citești în engleză. 

Mai ales dacă vrei să-ți îmbunătățești engleza, cartea electronică childless - How to Cope with Endometriosis and Vulvodynia, este Gratis de 8 Martie. 

Numele meu este Cristina.
M-am născut în luna noiembrie a anului 1975.

Da, era pe vremea comuniștilor, dar despre asta am scris în 14 Nuanțe de Roșu: Amintiri din Copilăria Comunistă și în Oranges at Christmas in a Communist Country.

Acum vreau să vorbesc despre vârstă și despre cum ne simțim noi oamenii, în special femeile, după 30 de ani. Mai ales dacă nu suntem căsătorite.
Evident, fiecare dintre noi e unic în felul său și ce scriu poate nu se potrivește la toată lumea.
Însă sunt sigură că multe femei se vor regăsi în cuvintele mele.

Până acum 2 ani - înainte să împlinesc 42 de ani - evitam să-mi destăinui anul nașterii. Și nu numai în public, ci și în mintea mea.
Începeam să tremur numai la idea că trebuie să-mi scriu data nașterii pe vreun document ceva.
Nu reușeam să cred că am ajuns la vârsta asta și n-am făcut nimic cu viața mea.

”Majoritatea femeilor au familie, copii, și poate sunt și divorțate de trei ori. Eu... nimic n-am făcut. Am trăit degeaba.” 
Îmi spuneam cu disperare.
Eram perfect conștientă că era ridicol și mă simțeam extrem de vinovată pentru ce simțeam.

Întotdeauna am avut mare grijă de aspectul meu fizic:

• Am mâncat sănătos.
• Am folosit creme pe toate porțiunile pielii mele.
• M-am menținut suplă în ciuda faptului că iubesc să mănânc. Asta a fost posibil balansând cât și ce mâncam. Deși nu am mers niciodată la sală, am făcut multe exerciții fizice, în special cu sapa. Adică sunt țărancă și muncesc pământul din greu. Bine, merg și pe jos tot timpul mai repede decât autobuzul. 

Vârsta este doar un număr. Orice vârstă ai avea, aspectul tău exterior va fi corelat la cum te simți înăuntru. 

Nu am copii și nu am fost ori sunt măritată, dar asta nu înseamnă că am trăit sau trăiesc degeaba.
Fiecare dintre noi are un scop pe lumea asta. Însă nu toți sunt conștienți de asta și trec prin viață cum trece o rață lacul... din inerție, făcând ceea ce fac toți, simțind ceea ce simt toți... de multe ori nimic sau numai durere. 

Să-ți făurești singur soarta este ca și cum te-ai lupta împotriva vântului.

Dar cum zice proverbul român: "Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune în traistă."
Fă-ți curaj și ia ce-i al tău.

• Nu te uita în oglindă, 
• Nu număra anii irosiți, 
• Nu te simți inutil, 
• Nu fi plin de regrete, 
• Nu-ți plânge de milă, 
• Dar mai ales, nu da vina pe alții pentru ceea ce simți. Nimeni nu te-a obligat să faci sau să nu faci ceva. Alegerea a fost a ta. 

Niciodată nu este prea târziu ca să-ți schimbi destinul.

Acum, când mă uit în oglindă:

• Văd o femeie trecută prin foc și pară.
• Văd frica și durerea ce mi-au marcat întreaga existență.
• Văd ridurile adânci făcute de multitudinea de lacrimi ce am vărsat în solitudine.
• Văd cicatricile profunde, și rănile (care încă sângerează) făcute de creaturi fără suflet.
• Dar în același timp văd o femeie cu o voință de fier forjat.
• Văd o femeie care nu mai simte pierdută când își vede pielea obosită. 
• Văd o femeie care-și frânge mâinile când este rănită, dar nu se gândește o clipă la răzbunare. 
• Văd o femeie care nu are niciun regret. Pentru că această femeie, adică eu, Cristina G. (Gherghel), știe că orice alegere a făcut în viață, era cea mai bună în acel moment.

Asta am descoperit-o ieri când mi-am făcut o poză bucurându-mă de zăpada din Anglia.
Și iată și de ce fotografiile VIP-urilor de vârsta mea arătă mai bătrâne decât mine. Aparatul de fotografiat (fără programe de modificat) nu minte.
Poți jongla cu lumina sau profilul, cum am făcut eu în pozele de mai sus, însă tu-ți știi vârsta și ți-o vezi de fiecare dată-n care te uiți în oglindă.