Pentru că meriti

Nu știu tu, dar eu ador zmeura. Nu există un fruct mai aromat pe la noi, zic eu.

Când îi văd culoarea aia roz, zâmbesc fără să vreau.
Rozul este terapeutic, te liniștește și-ți insuflă iubire.


Știai că există și zmeură galbenă?  
În Anglia am văzut pentru prima dată. Nu mi-a venit să cred că-i zmeură!
Mi se pare că fructele galbene au o aromă și mai delicată decât cele roz.


Când eram mică, abia așteptam pachetele de la Ana, a doua născută, care locuia la Zărnești (pe lângă Brașov). Le așteptam pentru că Ana ne trimitea întotdeauna dulceață de zmeură, printre altele.
Ce sărbătoare!
Nu sunt fan dulcețuri în general, dar dulceața de zmeură este... altceva!
O delicatesă unică. Cea mai parfumată și cea mai delicată dulceață.
Mamă, cum plezneam semințele alea printre dinți...
Și parcă fiecare sămânță mică-mică avea încapsulat în ea cascade de arome.

Fotografie de pe Pixabay

Pe vremea lui Ceaușescu nu existau multe plăceri așa.
Nu-mi amintesc sigur, dar cred că am scris despre asta în 14 nuanțe de roșu.

Ana culegea zmeura dintr-o pădurice din apropierea orașului.
Ca să strângi câteva kilograme de zmeură îți ia mult, mult timp.
Și-n păduricea aia exista riscul să dai nas în nas cu ursul. Știu, că am fost și eu odată și cum știam de posibilitatea asta, când am auzit un zgomot mai puternic așa, am rupt-o la fugă printre arbuștii de zmeură de nu m-a mai prins nimeni până acasă. Am făcut câteva tumbe și nici nu știam unde-i apartamentul surorii, dar l-am găsit. Habar n-am cum!
Și-am scăpat și de urs. Păcat că s-a dovedit a fi un... câine al unei vecine. Și era mic, mic de tot.
În fine, pentru mine, câine sau urs totuna era.

Nu știu dacă sora mea mai merge prin pădurici, dar știu sigur că dacă ar fi aici, în Gherăești (județul Neamț), ar merge la Pildești după zmeură.

Da, pentru că în Pildești există o familie care are o sumedenie de plante de zmeură. Zmeură biologică. Adică nestropită/netratată cu nimic altceva decât cu apă.
Și oamenii ăștia gospodari și super harnici îngrijesc plantele astea cu mare iubire, și când fructele aromate încep a se pârgui, ei le culeg cu grijă și le vând la doritori.


Sezonul e în toi.
Comenzile se fac la numerele de telefon:

• 0787624472 
• 0765117027

🤗 sau direct pe pagina de Facebook: Bunătăți din Pildești.

Sună sau scrie și comandă cu încredere.

Condiția este să le preiei de la domiciliul cultivatorilor.

Dacă nu știi unde se află satul Pildești, află că este la vreo 10 km de Roman, înspre... Gherăești.
Ha! „Să-mi bag și satul în seamă”.
Și, crede-mă, Pildești (ul) este un sat care merită vizitat. O localitate deosebit de îngrijită și emancipată.
Ia-ți familia și faceți o plimbare prin zonă - seara, în weekend - aveți ce vedea. Garantat!

Să nu mergi pe nepusă masă după zmeură, pentru că recoltarea durează ceva timp.
Proprietarii le culeg și le aranjează frumos în cutii, înainte ca tu să ajungi la sursă.
Plătești (12 Ron kilogramul), le ei și le mănânci. Pe loc sau mai târziu.

Ori faci:

• dulceață, 
• tarte, torturi, prăjituri, muffins, 
• zmeurată, 
• înghețată, 
• iaurt,  
• smoothie și orice altceva îți poftește inimioara. 

Eu am mâncat din zmeura asta și... mamă, ce bună e!
Mai ales că a fost gata culeasă.
Nu trebuie să te înțepi, să pierzi vremea sau se te bată soarele în cap.

Am făcut și smoothie (iaurt + zmeură).
Delicios este puțin spus!!!
O băutură care te răcorește și te binedispune nu numai fizic, dar și spiritual.

Fotografie de pe Pixabay. Ăștia au aruncat zmeura în nisip! Ce risipă! Și bețigașele ale-s din plastic! Văleu!

Am avut norocul să o cunosc pe Marinela, fiica acestor proprietari de zmeură, și pot să spun cu mâna pe inimă că oamenii ca dumnealor sunt cu ciubote roșii. Adică se găsesc rar.

De ce recomand Bunătățile din Pildești? 
Pentru că merită!
Oamenii gospodari, harnici și cinstiți sunt slăbiciunea mea!

Poate prietenii sunt interesați. Fă-le o favoare și distribuie acest material. N-ai de unde să știi.
Nu că ar duce Bunătăți din Pildești lipsă de clienți, au, Slavă Domnului, dar prietenii tăi ar beneficia. 

Hai, noroc!

Barticești este un sătuc din Moldova, la vreo 20 de km de Roman și la vreo 80 de Iași.
Ai auzit vreodată de el? 
Poate da, poate nu, însă acum, din ce în ce mai mulă lume ajunge nu numai să cunoască acest sat, dar să-l și viziteze.

Eu cunosc Barticeștiul de mult, ar fi chiar culmea să nu-l cunosc - locuiesc la numai câțiva km.
Mă consider norocoasă, căci câte localități se pot lăuda cu un centru medical cu piscine cu apă sărată care oferă și o sumedenie de tratamente de recuperare medicală?

Acum circa 10 ani, l-am dus pe tata la Barticești iar acum am dus-o pe mama.
Mama, care are 84 de ani, a fost într-o perioadă critică - abia se ținea pe picioare. De fapt, nu se ținea deloc pe picioare (mai mult o duceam noi - pe sus), era deosebit de agitată și extraordinar de tristă. Asta pentru că i-au lipsit mult locurile natale (a fost îngrijită la Brașov de către sora mea, Ana - Dumnezeu să-i dea sănătate și puterea la loc, că nu a fost ușor).

Tremura carnea pe ea și nu avea stare în ruptul capului.
Cine a văzut-o, acum circa 3 săptămâni, nu i-a dat zile multe, poate chiar nici una. Chiar surorile mele se pregăteau...
Dar eu am știut că mama are o mare capacitate de recuperare și-atunci am rugat-o pe Claudia, o prietenă bună de ale mele (cum nu mai găsești), să mă ajute s-o duc la Barticești urgent.
Și-am dus-o.
În numai 10 zile, mama s-a pus pe picioare.
După diferite vizite de control (cardiologie și medicină internă, în special), analize fel de fel i s-au prescris diferite tratamente de recuperare (fizioterapie în special) și băi în apă sărată.
Biata mamă nu avea ea chef să se ridice din pat, dar voia să se facă bine, așa că a mers la tratamente și la piscină. În unele zile, chiar de două ori (la piscină).

Nu a purtat mama costum de baie niciodată și nici nu văzuse o piscină în viața ei, mai ales cu apă sărată, dar s-a bălăcit ca un copilaș, mai mult îndemnată de noi: Claudia - sora mea, Săndica și de mine.

Piscina internă. Mama, în costum de baie și sora mea, Săndica, care o îndemna cu răbdare să dea din picioare. Eu o țineam de chiloței, să nu-și ia zborul. Așa zicea ea.

Venea lumea să ne spună să o lăsăm în pace, că se teme draga de ea.
Noi ne temeam că moare dacă o lăsăm în voia ei.
Între frica de a o pierde (când mai are zile) și voința obligată și gratuită a oamenilor de a ajuta (când nu este nevoie sau indicat), a fost destul de greu să reușim cu tratamentele.
Însă, cu multă răbdare și rugăciuni, mama s-a făcut bine și-acum merge singură. Ba mai mult, nu mai tremură, surâde, se îmbracă singură, mănâncă bine și vorbește cu lumea.

Dar recuperarea nu a venit fără efort. Cine crede că stând în pat, plângându-se că-i greu și n-are chef de nimic, nu iese din niciun fel de stare de melancolie, ca să nu zic depresie.
Totul se face cu multă luptă și implicare și trebuie multă voință.

Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă-n traistă. 

Mama acasă, surâzând

Vreau, pe această cale, să-i mulțumesc Claudiei și Pr Daniel Budău într-un mod foarte special, căci fără ajutorul lor deosebit de prețios, nu am fi ajuns aici.

• Mulțumesc doctorilor, asistentelor, bucătăreselor grozav de pricepute (pe care mama nu mai contenește să le laude) și întregului personal al acestui centru prestigios. 

• O mulțumire specială domnului director, Pr Mihai Budău, că a făcut în așa fel încât mama să se simtă ca la ea acasă. Mă-ntreb cum reușește să gestioneze atâta personal și să plătească o monstruozitate de facturi. Banii nu cad din cer nimănui - cum cred unii. 

• Și o mulțumire personală doamnei Betty, care a provocat-o pe mama la discuții și a încurajat-o să stea cât mai mult în piscină. 

Aici plecam de la Betty - unde se măsoară tensiunea. Mama era încă speriată. Uite-o și pe frumoasa Elisa - nepoata Claudiei.

Subliniez curățenia exemplară a acestui centru, totul strălucește, nu este fir de praf nicăieri.

Sutele de ghiveci de flori de la ferestre și arbuștii din curte, iarba și celelalte flori sunt udate și îngrijite zi de zi, când te trezești dimineața și te uiți pe geam, florile te fac să surâzi.

Mai jos nu erau toate înflorite - am ales fotografia greșită - dar priveliștea este minunată.
Nu ești de acord? 
Verde peste tot. Cât vezi cu ochii.
Și liniște... câtă liniște... ce pace!

Mama, admirând peisajul mirific și gândindu-se la nemurirea sufletului

Nu am decât cuvinte de laudă despre acest loc plin de oameni minunați, deosebit de capabili din punct de vedere profesional.
Nu încape îndoială că voi vorbi despre această oază de pace la toată lumea, îi voi îndemna să facă o programare, dar mai ales, voi recomanda piscinele cu apă sărată adusă de la Sărata Băi.
Centrul are două (una internă și una externă).
Pe această vreme caniculară, nimic nu este mai indicat.
O bălăceală în apă sărată, chiar și numai pentru o oră, face bine corpului și spiritului.
Vorbesc din experiență.

Evident că se vor găsi întotdeauna oameni nemulțumiți, că nu s-a auzit niciodată altfel.
Unii se plâng despre absolut tot sub soare, pretind lucruri nemaiauzite și-așteaptă să fie mereu primii.
Așa ceva nu se poate.
Oricât de bine ar face un om, un lucru sau un loc, unii tot își vor exprima negativitatea (deseori gratuită). Știu, căci sunt blogger de atâția ani.
Părerea mea este: „cum faci, așa găsești.”

Centrul Medical din Barticești redă cu-adevărat speranța bolnavilor.
Locul în Neamț, poate la doi pași de casa ta, unde-ți regăsești pacea interioară și cea spirituală și unde-ți refaci sănătatea.
Contactează-l cu încredere, de oriunde te-ai afla. Nu trebuie să fii din județ.
Garantez o experiență cum rar mai există. Vei fi foarte surprins.

De ce fac asta?
Pentru că Centrul Medical din Barticești MERITĂ!

Dacă vrei să știi ce afecțiuni tratează apa sărată și ce servicii oferă centrul medical sau să faci o programare apasă aici: http://cmbarticesti.ro.

De ieri, 15 iunie 2019, centrul și-a deschis porțile piscinei exterioare și vă așteaptă cu brațele deschise cât mai numeroși (program zilnic).
În plus, are și un site nou-nouț (vezi linkul mai sus).

Piscina exterioară, gata pentru oaspeți de pretutindeni

Nu uita să îi dai like la pagina de Facebook.


O ultimă mențiune de extremă importanță, dacă ești catolic, în capelă se fac zilnic slujbe.
Ai ocazia să te întâlnești cu Dumnezeu, chiar și numai pentru o perioadă.
Și nu, nu trebuie să fii catolic, Dumnezeu este unul singur și nu are religie.
Orice om este primit cu drag - dacă vrea să meargă.
Însă acest om trebuie să aibă inima deschisă, să știe ce este iubirea și s-o împartă, așa cum fac preoții și tot personalul din acest centru.